Urmarile unui santaj

Era deja ultima tigara din pachet. Singura...pe plaja...in bataia vantului, statea pe nisipul racit de frigul ce insotea venirea serii. Isi dorea ca fiecare val ce se avanta spre mal, in retragea sa, sa fie insotit de cate o problema ce o coplesea. Isi dorea ca acel plans ce dura de cateva ore sa inceteze. Sa ii revina acea bucurie de copil pe care toti o regaseau in ea. Sa ii revina acel zambet cristalin. Era doar cu marea. Erau singure tinandu-si companie una celeilalte. Racoarea serii de vara isi facea simtita prezenta din ce in ce mai mult. Insa Alexis nu o simtea. Plansul deja era stapan pe sufletul ei de cateva ore bune. Nu isi dadu seama cand pentru a douazecea oara arunca chistocul. Era ultimul. Si realiza acest lucru. Se ridica...se uita inspre larg si isi dori sa fuga inspre rasarit. Dar se opri la auzul unei voci de baiat. Era o voce cristalina dar in acelasi timp trista.

- Nu fa asta! Te rog! Opreste-te!

Era schimbata…dar cu toate acestea, alexis ii recunoscu vocea lui Drew. Acum lacrimile inghetara, iar supararea ce ii sfasia sufletul se transforma brusc in spaima. Simtea cum inima isi dorea sa-i sara din piept. Sa sara si sa se avante il larg o data cu marea. Dupa cateva clipe reusi sa iasa invingatoare din lupta cu sentimentele ce ii erau stapane pe inima. Acum simtea cum aerul ii penetra plamanii pentru prima data in ultimele minute. Isi lua inima in dinti si tipa din tot sufletul.

- Ce vrei? De ce nu ma lasi in pace? Du-te si vezi-ti de treaba ta si santajurile tale perferse. Du-te! Pleaca! Mergi si ia-mi tot ce mai am. Ia-mi bucuria de a o vedea pe Jazz zambind. Du-te si culca-te cu ea in schimbul sanatatii lui Ryan. Du-te si distruge-o mintal!!

Era un tipat sfasietor. Se putea observa cum fiecare cuvant rostit cu ura de Alexis, il distrugea pe Drew din interior. Natura parea sa ii impartaseasca sentimentele. Odata cu nasterea acestora marea deveni agitata. Se izbea cu putere de stancile ascutite, ca si cum si-ar fi dorit sa le sfarame asemeni modului in care alexis il distrugea pe Drew.

Cu lacrimi in ochi si cu vocea tremuranda el reusi sa isi impartaseasca gandurile inainte ca Alexis sa dea ultima lovitura cu care avea sa-l doboare.

- Alexis te rog asculta-ma. Nu i-am facut nimic lui Jazz. Nu a mai vrut sa se culce cu mine. A spus ca oricat de mult l-ar iubi pe Ryan nu iti poate face asta. Te rog. Iarta-ma am fost pe cale sa fac o mare prostie. Promit ca nu am sa mai fac. Te rog Alexis…iarta-ma!

- Stai. Jazz nu am mai vrut sa isi respecte partea de intelegere? Ce ti-a spus? de asta ai venit dupa mine nu?

- Nu…ba da. Mi-a spus ca ma iubesti? E adevarat Alexis? Tu chiar ma iubesti?

- In momentul asta nu! Te urasc din toata fiinta mea. Dar ieri te iubeam. Iti iubeam defectele. Iti iubeam ochii albastrii cristalini asemeni marii. Chiar si zambetul tau pervers il iubeam. Intelegi? Te adoram Drew.

In acel moment Drew ceda. Se prabusi pe nisipul rece si incepu sa planga cum nu o mai facu niciodata pana atunci. Nimeni nu ii mai spusese lucrurile acelea pana atunci. Alexis statea in picioare si se uita la el. In sufletul ei se intampla ceva. Simtea cum ura se diminua si sentimentele de tristete, mila, iertare ii invadau tot trupul. Simti cum fata ii era din nou invadata de lacrimi si se lasa sa cada alaturi de Drew. Cu mici retineri il lua in brate si simtea cum acesta o cruprindea acum de mijloc. Au stat imbratisati, prabusiti pe nisip, plangand timp de cateva minute. Drew isi ridica ochii si rosti printre suspine…

- Iarta-ma! Te rog!

- Te-am iertat deja.