luni, februarie 7

Sfarsit!

[Tonul unui telefon.]
Ăăă...Buna. Poate te intrebi de ce te-am sunat. Si mai ales la ora asta. Ei bine...eram singura in obisnuitul meu balcon imbibat in amintiri mucegaite ce imi bantuie gandurile, meditand din nou la acea perioada nefasta a vietii mele. Pana aici nimic nou. Insa intr-o clipa de evadare spre realitate, mi-am dat seama ca privirea ta cristalina si zambetul tau strengaresc nu ma mai afecteaza catusi de putin. Nu te mai iubesc. Nu mai sunt in stare sa fac orice pentru tine. Acum imi esti doar un prieten. Eu te alesesem ca iubit. Te alesesem sa-ti fiu confidenta, sa-ti fiu aproape si sa te ajut orice s-ar fi intamplat. Insa m-ai dat la o parte si ai ales-o pe ea. Nu te judec. A fost alegerea ta si ai sa iti dai seama mai tarziu daca a fost una buna sau nu. Insa eu ma retrag. Nu ai vrut sa ma faci sa sufar insa ai reusit din plin. Un lucru mai am sa-ti cer si apoi am sa te las in pace. As dori daca se poate sa-mi inapoiezi inima. Mersi...pretenas.