Nimeni si nimic nu ma poate rani. Toata lumea e a mea si toti in jurul meu sunt doar niste furnicute inofensive. Plutesc deasupra tuturor doar inchizand ochii.. Simt ca am puterea sa intorc lumea pe dos doar clipind. Dar cum? Cum dintr-o fiinta ce incerca sa evadeze din realitatea asta cruda si fara scrupule, am ajuns sa fiu o visatoare, am reusit sa imi controlez sentimentele de ura si rautate? Pai…uneori…o noua persoana in viata ta poate insemna mult. Poate avea o influenta mare asupra ta. Si poate acea persoana reuseste sa te faca sa simti doar ce e mai bine si frumos. Ti’ai da toata viata pentru a-I putea asculta doar pentru doua minute bataile inimii, sa stai lipita de pieptul lui…sa ii simti respiratia in ceafa si mana lui plimbandu-se prin parul tau. Inchizi ochii zambind si te gandesti…e adevarat? Daca deschid ochii, oare va disparea? Apoi, cu teama in suflet, cu retinere, deschizi un ochi. Iar atunci orice urma de teama dispare. Il vezi uitandu-se la tine…zambind. Il strangi in brate si iti doresti sa ii spui cat de mult te bucuri ca e acolo…ca exista si cat iti este de drag. Nu ii spui nimic. Te uiti inofensiva la el, si…ca si cum si-ar da seama de ceea ce gandesti…te strange mai tare la pieptul lui si te saruta dulce.
…………………………………………………………………………………
Ai facut-o din nou. Din nou tu…ai scris in locul meu. Inima sensibila. Uite cate dulcegarii ai pus aici. Uite ce bleaga esti. Ti’au dat lacrimile. Dar e bine. Ai varsat destula durere. A venit momentul sa te bucuri si tu. Dar…oare de ce te critic? Imi place. Imi place si mie. Haide. Continua-ti placerea inima draga. Cu drag, Creierul.
