Un nou inceput.

             O privesti in ochi si ii citesti nelinistea. Te recunosti printre gandurile negre ce-i tulbura mintea. Te gandesti cu groaza ca odata, candva, acei ochi de un verde cristalin zambeau in orice clipa a zilei, chiar si atunci cand erau martori ai nedreptatii. Te simti vinovat. Stii ca ai contribuit din greu la tristetea lor, ca esti motivul pentru care au incetat sa mai intruchipeze inocenta copilariei. Ai gresit, insa acum e mult prea tarziu pentru remuscari si scuze. Crima a fost deja comisa . Esti constient ca nu vei mai vedea niciodata acea flacara a lor patrunzatoare, sau cel putin nu pentru tine. Ai pierdut-o si esti constient de lucrul acesta. Ai pierdut acei ochi ce iti linisteau si cele mai terifiante temeri, acei ochi ce te transpuneau intr-o lume de vis, acei ochi mai puternici decat orice  drog existent. Iti dai seama ca acum apartin altcuiva si o sageata iti strapunge creierul si inima. Incetul cu incetul, incepi sa-ti pierzi gandirea logica si te napadesc valuri sfasietoare de amintiri, inecandu-te in mireasma lor tulburatoare de moarte. Insa ea, cu sinceritate iti adreseaza acel zambet inocent, insa de aceasta data foarte pal. Pe buzele-i mari, carnoase si trandafirii, pe acele buze pe care ai lasat cele mai dulci sarutari, sarutari pe care nu le vei mai putea simti nicicand, citeai cu tulburare "Habar nu ai cat te-am iubit. Acum vremea ta a trecut. Nu e doar vina ta, recunosc. Te-am iubit...te-am iubit...te-am iubit..." Aceste cuvinte ti se invarteau vijelios in minte. Simteai acum, cum lumea intreaga se invarte cu tine, cum picioarelor tare, ca si cum le-ar fi fost mult prea rusine de faptele tale, hotarasc sa se detaseze, sa te paraseasca. Incetul cu incetul iti ramasera doar regretele. "Acesti ochi nu-mi mai apartin. Am pierdut-o. Am pierdut un inger." Insa acei ochi angelici te priveau pierduti. Nu se uitau la tine. Erau detasati de mult de realitate. Erau departe, plutind alaturi de dragostea voastra si de tot ce a fost candva. Vedeau suferinta, zambete, sarutari infocate, jocuri ale copiilor de ati fost candva, jocuri ale iubirii traite undeva demult, in trecut. Insa nu mai priveau acum trecutul cum privisera candva prezentul. Amintirile sfasietoare ce au incercat sa evadeze ii spalasera cu durere de prea multe ori pentru a mai putea vedea din nou acea emotie coplesitoare emanata de sufletele voastre ratacitoare. Cu toata durerea provocata inca gasea puterea sa-ti zambeasca, sa-ti arate ca e din nou acea fata zglobie. Simteai nevoia sa o vezi ca sufera dupa tine, ca te vrea inapoi chiar si cu pretul mortii, ca doreste cu ardoare reintoarcerea ta. Vroiai sa te asiguri ca doar tu esti cel ce o vei putea salva din neantul in care doreai cu o satisfactie sinistra, sadica sa o vezi cufundata. Insa iti zambea. Iti arata ca ii e bine si fara tine, ca isi continua viata, ca o ia de la inceput. Iti spusese de multe ori in acea vreme " Sa nu te miri daca intr-o zi voi renunta sa mi te mai darui. Am multa dragoste ce doreste sa infloreasca, ce doreste sa se arate. Insa fata de tine niciodata nu va putea. Asa cum copilul are nevoie de hrana pentru a se dezvolta, asa dragostea mea tanjeste dupa afectiune pentru a punea evolua." Atunci ai ras. Ai privit-o distretuitor si ai inganat "Ce copil!". Ai ras de ea. Dar apoi a plecat. A fugit lasandu-te pe tine sa ratacesti in intunericul singuratatii. Acum ii e bine. Nu mai are pe nimeni, nu mai are nevoie de nimeni. E incarcata cu energie pozitiva si radiaza de bucurie. Dar esti constient ca urmatorul nu va fi mai bun decat tine. Insa va sti sa-i ofere ceea ce-si doreste. Si stii foarte bine ca nu conditia materiala o face fericita. Doar ai fost si tu candva al ei . Stii mult prea bine ca ea doar de dragoste are nevoie pentru a se dezvolta asemeni unei flori. Credeai ca nu poate fi mai dezastruoasa conditia in care te aflai insa..."Ochii! Lucesc din nou..." Iti era dor sa-i vezi stralucind si luminandu-ti calea sufletului asemeni unor felinare. Dar ceva era schimbat. Nu mai erau "felinarele" caii tale. "Am pierdut-o! Nu mai e cale de intoarcere." I-ai zambit prietenos oferindu-i obisnuita imbratisare de adio. Fusese cea mai lunga, insa cea mai scurta imbratisare, cea mai duioasa, insa cea mai daunatoare, cea mai blanda, insa cea mai dura. Apoi ai plecat. Cu lacrimi in ochi ai privit in urma-ti sperand ca o vei vedea cum iti arunca acea privire strengareasca, cu coada ochiului . Insa nu ii mai pasa. Mergea cu capul ridicat, lasand razele soarelui sa-i mangaie obrajii gingasi. " Chiar am pierdut-o. Nu mai e a mea! Te iubesc copilo!"