nu e asa de simplu cum credeam. lumea nu mai e terenul meu de joaca, iar copii de alta data cu care te jucai chiar daca nu ii cunosteai nu mai sunt aceeasi. a trecut timpul si toti au crescut. imi pare rau ca am vrut sa raman in universul meu unde totul este bine si toata lumea e prietena cu toata lumea. nu e asa. aici e urat. sunt multi oameni rai care pur si simplu vor sa te necajeasca. sa te vada ca suferi. de ce? nu stiu. poate au o satisfactie proprie cand te vad cum te lupti cu tine insuti ca sa nu le arati ca te doare fiecare vorba urata primita. poate din invidie. poate am avut si eu perioade in care faceam oamenii sa se simta prost cu buna intentie. si poate ca aceasta e pedeapsa. dar acum stiu sigur ca nu mai pot jigni oamenii din jurul meu. nu ii pot face sa sufere. stiu cum e. traiesc asta aproape in fiecare zi. in urma ultimei schimbari. a tunsorii, mi-am dat seama care imi sunt adevaratii prieteni. am primit insulte pe care nu mai vreau sa le mai aud. am renuntat la ei. am renuntat la cei care mi-au spus ca am tunsoare de catel, de veverita si cate altele. v-ati gandit ca poate nici mie nu imi place? v-ati gandit macar pentru un moment ca nu faceti nimic altceva decat sa imi sporiti neincrederea? ei bine acum puteti spune orice. nu imi mai pasa de voi. v-am lasat in urma. nu accept ca prieteni niste oameni care in loc sa ma sprijine ma demoralizeaza si mai tare. cineva spunea odata " daca nu ai nimic dragut de spus, mai bine nu spui nimic.". am tinut cont de vorba asta si niciodata nu v-am intors-o. v-am considerat prieteni. dar m-am saturat.
bai voi aia de va credeti mari si tari. nimeni nu e perfect. poate nu oi fi eu frumoasa din padurea adormita da nici cu voi nu imi e rusine. ba mai mult. eu macar stiu sa ma comport. nu sunt placuta pentru infatisarea mea. sunt placuta pentru ceea ce sunt. pentru cum gandesc, cum ma comport, cum stiu sa imi apreciez prietenii. stiind sa respect, am capatat respect. ei imi sunt adevaratii prieteni.
aveti ghinion. am reusit sa ma repun pe picioare si ma indepartez de depresie. nu ma mai doare de ce ziceti voi. puteti sa vorbiti cat vreti. dar mai intai...uitati-va in oglinda si apoi veniti la mine.
pupici! :*
